Clădirea a fost numită inițial Combinatul Poligrafic Casa Scânteii “I.V.Stalin”, apoi Casa Scânteii. După Revoluția din 1989, numele acestei clădiri a devenit Casa Presei Libere.
Fundația Casei Presei are o arie de 280×260 metri. Proiectantul Horia Maicu (numele original a fost Harry Goldstein) s-a inspirat după modelul Universității Lomonosov din Moscova. O altă clădire care a avut aceeași sursă de inspirație este Palatul Culturii și Științei din Varșovia. Horia Maicu a participat, între altele, la crearea arhitecturii Sălii Palatului și a Teatrului Național din București. Șeful de proiect a fost Panaite Mazilu, membru fondator al Academiei de Științe Tehnice din România și membru de onoare al Academiei Române (din 1993).
Unele lucrări de specialitate susțin că cele patru turnuri care fixează limitele exterioare ale ansamblului Casa Presei sunt de inspirație bisericească și sunt preluate, după cum susținea arhitectul Mihai Papae într-un articol din revista „Flacăra”, în anii ’50, din arhitectura mănăstirilor Sucevița și a Dragomirna. (conform ro.wikipedia.org). O altă deosebire față de sursa de inspirație sovietică este faptul că la clădirea din București, orizontala este de cinci ori mai mare decât verticala, în timp ce la cea din Moscova, ea este doar de 2,5 ori mai mare. Acest lucru înseamnă că la Casa Presei raportul orizontală-verticală este de două ori mai mare, în favoarea orizontalei. Este o diferență cu un efect considerabil, nu numai vizual, ci și psihologic, conform wikipedia.
Înălțimea maximă a clădirii este de 91,6 metri (fără antena de televiziune, care are 12,4 metri).
Între 1952 și 1956, Casa Scânteii a fost reprezentată pe bancnota de 100 lei.
